Amintirea mirosului de cald timpuriu amestecat cu cel de pucioasă, la propriu, îmi trezește emoții puternice și acum, la 35 de ani de la primăvara din decembrie... Pot retrăi fiecare emoție de atunci doar prin sunet și miros. Nu prin culoare. Chiar și cu soarele pe cer, totul rămânea cenușiu... Iar noaptea, era noapte neagră... …
Mi-a atras atenția indignarea unui om de presă la o șuetă despre familia rurală a secolelor trecute, mai exact despre "instinctul animalic" de reproducere reflectat de numarul mare de nașteri în raport invers cu speranța de viață și nivelul de trai. Inexplicabil pentru raționalul din noi, nu? Se întâmplă să privim în trecut cu ușurința …
"Vino acum repede..." "Nu pot, am treabă...lucrez...era vorba că la 5 juma' " "Nu mai e la cinci juma' că au venit ăia mai devreme...vino acum" "E 4 !" "Știu dar scapi mai repede oricum" "Hai că vin, dar sigur scap, da?" "Da măi, hai că e regizorul aici" ...................................................... "Păi nu a venit regizorul?" …
file din călin 