Mergând de Crăciun la mama mea, adică în Drumul Taberei-ul copilariei, am trecut pe lângă Parcul Moghioros, parcul ăla în care îmi lăsam mucii, iarna de frig și vara de la apa lacului în care ne aruncam pentru a câștiga admirația fetelor din cartier plecând în cele din urmă acasă doar cu furuncule si bube dulci. Pare că totul s-a schimbat pe acolo, până si colina care duce spre ștrandul „Trei Ligheane” e desenată altfel. Totul e nou și cu atât mai trist pentru mine… dar un lucru m-a făcut să tresar… castelul cu scenă. Toate parcurile mari din România aveau castel cu scena. Pentru mine castelul ăla din parcul copilăriei a rămas un simbol.
Castelul ăla cu scena este la scara mică ceea ce a devenit viața mea pe parcursul a 25-30 de ani.
Fără detalii despre felul în care prețuiam bucata aia de butaforie în care ne construiam propria lume și ce redută simboliza ea pentru noi, dar …
Castelul ăsta era compus dintr-o scenă și un fundal sub forma de fațadă de castel… cu poarta (de fapt ușa) care nu se deschidea decât la serbări care marcau evenimente importante (1 mai, 1 iunie, 23 august… înțelegeți voi). Buuun, dacă intrai pe acea ușă, de fapt ieșeai în spatele „castelului” într-un soi de outdoor backstage, pentru că nu există nimic mai mult decât un perete de butaforie. Eu nu aveam ocazia să intru „oficial” pe acea usă dar eram convins ca ea duce undeva… chiar dacă din profil peretele ăla nu era nimic mai mult decât un perete. Dar intr-o zi, nu după multă vreme de la întalnirea mea cu minunea de castel…
Am spart încuietoarea. Da, am spart-o, și am intrat, de fapt am iesit, și am reieșit. Nu aveam nimic de căutat, îmi puteam da seama că nu există o încapere secretă în diferența aia de jumătate de metru, și totuși chiar în momentele alea trăiam cu senzația că există, nu o încăpere secretă ci o întreaga lume secretă în acel spațiu magic și știam că în momentul următor se va deschide.
Din lateral l-am văzut atunci când mergeam spre casa mamei. E tot un zid de butaforie.
Jur că în continuare cred că e ceva între afara-afară și afara-înăuntru, iar sentimentul ăsta e la limita dintre fantezie și miracol. De aia spun că acel castel este viața mea la scară mai mică…
PS : Când eram mic căutam cu câteva zile înainte cadourile de la Moș Crăciun prin toată casa până le găseam, apoi îl așteptam liniștit pe Moșu’ crezând cu tărie în existența lui…
POSTLUDIU:
file din călin 
Un an minunat şi ţie.
Citind descrierea pe care o faci castelului, doar de curiozitate, aş vrea să te întreb. Mai apoi, când citeai câte o carte de aventuri cu castele, prinţi, prinţese… nu te ducea gândul cumva înapoi la castelul din parc?
ehee…ma mai duce inca si acum gandul la castelul din parc…cand citesc despre lucruri fara legatura cu castele , printi si printese … de fapt e mai profund decat gandul acel sentiment 😉
eheheeee..ce minunatie imi pareau si mie … si ce povesti fauream cu talc in jurul lor…mai mult chiar..mutam lumea basmului in curtea bunicilor si printre alte constructii de corturi iscusite , nascoceam o scena si dupa ce scoteam texte din povestile clasice de pe vinil ,montam basmul sub privirile vecinilor bunicilor matusilor parintilor fratilor..verilor….Inca am fiorii ceia de copilarie…..Ce minunat ca ne marcheaza anii aceia fragezi si putem sa ii luam cu noi in drumul asa zis al omului matur…Uneori ma gandesc..ca daca ele ar fi fost altele….eu purtam acum alt curs…indubitabil nu stateam la marry poppins sau sound of music cu atat placere suculenta ….
si hei ..apucat-ai sau
vazut-ai filmele recomandate moncher de fata cu pricina?
@filmele recomandate : parte le vazusem , parte le-am vazut…dar…
…doamna , doamna … aici in fundu’ clasei , aici , aici … ridic si eu doua degete … asaaa , multumesc …tot nu inteleg de ce trebuie sa imi para mai proasta experienta Kar-Wai in America decat Kar-Wai in Hong-Kong . de snob ? sau de … chinez ? My Blueberry Nights e excelent ! o zi excelenta iti doresc si tie !
🙂
tu tu..tu din fundul clasei…cel cu tricoul rosu..nu tu mitica..da,da..tu..tu cu cercel in ureche si basca ceia suchera pe ochi,ia spune-mi tu mie ..caline..calin e numele tau? calin doamna profesoara,calin! asa..bun…ia spune tu caline cum iese un negru din marea rosie? dar in china ai voie sa te-nsori cu sora vaduvei tale? ei si acum dupa ce ai raspuns la cele doua..unde poti construi o casa patrata cu toate ferestrele spre sud.A se presupune ca fiecare latura are fereastra ei…
nu stiu daca am zis ca proasta experienta…
spun doar ca au acea tacita filosofie asiatica a comunicarii ,tensiunii,a „greului” …ce te frange in doua…si este a lor….pur a lor…este foarte greu sa duci lucrurile astea in lumea de dincolo de ei…asa cum energiile circula si sunt intelese in fiecare cultura in felul educatiei si istoriei respective…
este un film bun…mi-a placut enorm…insa parca tacerea dintre su li si chow este fireasca pe cand pana si in europa..o percepi mai greu…sau te lasa impresionat mai greu ..nu stiu..poate gresesc..poate am ramas eu marcata de kim ki duk si in speta de filme asiatice ce trateaza filosofia in anume fel si mi-e greu sa le vad imbracate altfel…e simplut kar way in engleza..si foarte adanc dincolo..atat
n-am avut o zi excelenta dar excelent e cel mai dulce moment…anticristul ….gust tarkovskian placut in ultimul timp….i-a iesit de minune tributul…parerile impartite despre film totusi….mie mi s-a parut curata poezie …curat muradar..sperma sange trup suflet minte..
reverence sir..
p.s.bonus…http://www.youtube.com/watch?v=TQav_oNLRjE
…ah , bine ca mi-ai amintit de Antichrist … uitasem sa il trec la „viata bate filmul…”
mi-a placut ,mi-a placutul tau „al dracului de mult”
multi vad putin inteleg…din cauza titlului si comentariilor conexe am ezitat sa il vad si eu ceva timp de la aparitia lui la cannes…dar tot ce am facut dupa…a fost sa imi dau seama ca oamenii nu inteleg nimic din filmul asta…sau inteleg atat de superficial totul incat…il reduc la un film de groaza sau horror…departe departe far far departe de a fi asta..in fine…L-m recomandat si eu maxim de atunci..si il dau in dar tuturor…l-am revazut pe 30 dec chiar…
fa-mi o recomandare pentru diseara de film bun..pe stare usor de migrena si fara dorinta de dulcegarii gratuite…nici greu nici usor..asa..ceva precum un „slow food”
am vazut „broken flowers” al lui Jim Jarmush si mi-a placut frumos de tot :)) … daca nu l-ai vazut ti-l recomand …
ei da..frumos asa-i…l-am vazut acum ceva anisori buni..2-3..doi poate..trei..?..jarmushitos nu mi-a scapat printre dejte cu nici un muvi….iata ca are o noua aparitie in 2009..The Limits of Control
da ,sa stii ca e de slow food broken…bun bun…
dead man sa nu-ti scape de la el si ei..cafeaua si cu tigarile dar nu mai incape vorba..
eheheeee … vazut dead man 15 ani ago … si inca de 2 X mai recent … place jarmusch … tnks
mai lasa filme rare si bune aici de mai vezi..sau lasa pe face book..acolo verific mai des
ma bucur de mata ca esti cinefil de seama..altfel nici nu lasam semantica mea pe blogul dumitale…nu fac risipa de regula ….
iti mai zic si eu ce prind bun si suculent…
iaca intre timp s-a tras si the limits of control…pare bunutz tare…mirosul meu de prima mana …derulare asa zice…
Intorcandu-ma la articolul publicat… Ce frumos simti! Daca vine Apocalipsa in 2012 esti salvat!
Scuze de interventie, mie mi-a placut de castelul tau.
Drag.
Igalis
pai apocalipsa este ca si castelul ala … difera de la om la om … pe mine nu ma salveaza castelul de apocalipsa ci pur si simplu am ales castel in loc de apocalipsa 🙂
Esti salvat pentru ca simti frumos, nu pentru ca ai castel. Cei care au castel… nu stiu daca scapa de apocalipsa.
depinde de castel
Sunt foarte dezamagita ca exista un „Trei ligheane” si in Drumul Taberei, nu numai in Balta Alba! 😦
Castelul tau si ligheanele mele…pa. 😦
An bun si tie.
😦 nu stiu ce sa las … as vrea castelul pentru ca imi aminteste de viata de rege (micut rege 🙂 ) dar as vrea ligheanele pentru ca imi amintesc de vremea de golan (micut golan 😛 )… bine , le cedez prin rotatie . ok ?
… am ajuns p’aici din intamplare. E trecut de 3 dimineata, sunt rupt de foame, abia astept sa ma cert putin cu frigiderul, asa ca n’am sa citesc nimic. Am observat totusi care-s categoriile pe site, si ca ai o multime de comentarii, te felicit pentru ca reusesti sa trezesti interesul atator oameni.
🙂
Am… ajuns aici prin Google. Am vazut George Calin si mi-a fugit mintea la George Carlin. Ma gandeam ca poate gasesc ceva fani de-ai comediantului pe aici.
Succes! Vad ca datele mele sunt auto-completate. Ciudat… n’am mai fost pe aici…
Hi-hi… ha-ha… Pana la urma am citit, ca am vazut in comentarii o referire la Dr. Taberei. Acolo stau si eu, langa parc, asa ca am vizualizat cam tot ce ai povestit in articol. Faza de la final este cam ciudata, totusi. Adica… erau deja prin casa cadourile lui Mosu?, inainte de Craciun?
🙂
Smecher Mosul. Acum inteleg cum poate rezolva pe toata lumea intr-o singura seara. Are sania goala, si se misca usor ca vantu’. Cadourile le-a distribuit din timp, pe rand. Le-a pitit prin casele oamenilor, iar in seara de Craciun nu face decat sa vina sa le dea.